Si cum ar fi sa stii ca te iubesc? Da, chiar asa... Oare cum ar fi? Te-ai simti eliberat? Ai prinde curaj si mi-ai marturisi ce banuiesc de mult? Sau, dimpotriva, te-ai speria si ai cladi bariere imaginare? Cum ar fi sa iti spun ca sint indragostita de tine? Ca "asta" mi s-a intimplat odata, demult, si de atunci nu mai am scapare? Cred ca ti-as spune-o natural, de parca ti-as fi spus-o de mii de ori.
Stam fata-n fata. Ma uit in ochii tai si ii vad zimbind. Oare mie imi zimbesti? Te urmaresc si iti surprind, pentru a nu stiu cita oara, gestul dulce, de copil: intr-un mod ciudat, cum nu am mai vazut pe nimeni facind, iti stringi pumnul si te freci la ochi.
Continui sa zimbesti. Imi zimbesti mie?
Ce-ai zice daca te-as saruta? Cu un gest firesc m-as apleca usor asupra ta si mi-as atinge buzele de ale tale. As starui putin si poate ca mi-ar trece prin minte sa te si musc. Ce zici? Vrei? Hai te rog..., nu are sa te doara, jur! Tu esti de vina! Tu si buzele tale senzuale! Si ochii...Ochii nu pot sa ii uit si as vrea sa ii sarut cind pe unul, cind pe celalalt. Nu ma pot abtine, doar TU esti vinovat!
Continui sa zimbesti si sa ma asculti. Imi zimbesti mie sau ai iar o idee nastrusnica cu care ti-ai propus sa ma necajesti?
Mi-e dor de tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu